Începutul vieţii statale româneşti

Pentru Oltenia sunt menţionate voievodatul lui Litovoi care cuprindea şi Ţara Haţegului, cnezatele lui Ioan şi Farcaş, fapt care explică aportul substanţial la făurirea statului Ţara Românească sub condu­cerea lui Basarab Întemeietorul.

Prima jumătate a secolului al XIV-lea, a marcat pentru Oltenia aportul său de prim ordin la făurirea statului românesc sud-carpatic, aşa cum subli­niază şi Letopiseţul Ţării Româneşti. Din a doua jumătate a aceluiaşi secol, datează primele mari lavre româneşti construite după mo­delul atonit de patronul spiritual al Olteniei, Cuviosul Nicodim cel Sfinţit la Vodiţa, Tismana, Vişina etc. În aceeaşi sală, este marcat momentul întemeierii de către Mircea cel Bătrân (1386-1418) a ctitoriei sale de la Cozia, loc unde şi-a găsit şi odihna veşnică.

Ca urmare a cercetărilor arheologice de aici au rezultat diverse vase, cahle, tuburi de ceramică care sunt expuse. Remarcăm, pe lângă o mare diversitate de unelte agricole rezultate din cercetările arheologice sau din descoperiri întâmplătoare, care denotă intensificarea practicării agriculturii prin defrişări de păduri şi numeroase facsimile ale unor cunoscute privilegii acordate de voievozii Vladislav Vlaicu, Mircea cel Bătrân sau Dan al II-lea pentru încurajarea comerţului cu Transilvania.

Sunt expuse şi arme de epocă, cum sunt sabia descoperită la Popoveni, lângă Craiova, vârfuri de săgeată, vârfuri de lance, topoare de luptă, piese de harnaşament descoperite la Craiova şi în împrejurimi, care tipologic nu sunt cu nimic inferioare celor din Europa secolelor XIV-XV. De remarcat singurul costum de zale întreg păstrat în ţara noastră în colecţii publice şi care a aparţinut pictorului oltean D. Stoica, autorul unor inspirate opere dedicate principalelor bătălii şi momente din istoria românilor.

Într-o altă vitrină, sunt expuse podoabe de argint (brăţări, cercei, inele) descoperite în tezaure împreună cu monede din a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea la Susiţa-Mehedinţi, Basarabi-Dolj, Beciu-Teleorman sau Făcăi lângă Cra­iova. Rafinamentul execuţiei filigra­nului, formele sofisticate de reali­zare amin­tesc faptul ca cei care le-au coman­dat erau familiarizaţi cu civilizaţia romano-bizan­tină, ai cărei purtători şi continuatori se considerau, pe bună dreptate.

Mehedinţiul, un nesecat izvor de descoperiri arheologice de senzaţie, s-a evidenţiat în anul de graţie 1983 prin descoperiri întâmplătoare ale unui masiv tezaur de monede şi podoabe din aur şi argint datate în secolele XIV şi începutul secolului XV (cca 1420).

Pe lângă două brăţări de aur cu elemente decorative ce amintesc de arta bijutierilor italieni şi care îşi regăsesc originile în lumea antică elenistică şi romano-bizantină, s-au recuperat şi două inele sigilare din aur. Unul dintre aceste inele are stema Ţării Româneşti, adică scutul fasciat şi despicat cu acvila Ţării Româneşti, atribut care aparţine heraldicii Casei Domnitoare a vechilor Basarabi.

Obiectele fac parte din diferite colecţii:

• colecţia de numismatică românească
• colecţia de arme sec XIV