Epoca romană târzie

Stratificările sociale în spaţiul oltenesc au permis apariţa unor formaţiuni statale bine articulate şi atestate documentar în Diploma Cavalerilor Ioaniţi din anul 1247. Pentru Oltenia sunt menţionate voievodatul lui Litovoi care cuprindea şi Ţara Haţegului, cnezatele lui Ioan şi Farcaş, fapt care explică aportul substanţial la făurirea statului Ţara Românească sub conducerea lui Basarab Întemeietorul.

Prima jumătate a secolului al XIV-lea, a marcat pentru Oltenia aportul său de prim ordin la făurirea statului românesc sud-carpatic, aşa cum subliniaza si Letopiseţul Tării Româneşti. Din a doua jumătate a aceluiaşi secol, datează primele mari lavre româneşti construite după modelul atonit de patronul spiritual al Olteniei, Cuviosul Nicodim cel Sfinţit la Vodiţa, Tismana, Visina etc. În aceeaşi sală, este marcat momentul întemeierii de către Mircea cel Bătrân (1386-1418) a ctitoriei sale de la Cozia, loc unde şi-a găsit şi odihna vesnică. Ca urmare a cercetărilor arheologice de aici au rezultat diverse vase, cahle, tuburi de ceramică care sunt expuse. Remarcăm, pe lânga o mare diversitate de unelte agricole rezultate din cercetarile arheologice sau din descoperiri întâmplătoare, care denotă intensificarea practicării agriculturii prin defrişări de păduri şi numeroase facsimile ale unor cunoscute privilegii acordate de voievozii Vladislav Vlaicu, Mircea cel Bătrân sau Dan al II-lea pentru încurajarea comerţului cu Transilvania.

Sunt expuse şi arme de epocă, cum sunt sabia descoperita la Popoveni, lânga Craiova, vârfuri de săgeata, vârfuri de lance, topoare de luptă, piese de harnaşament descoperite la Craiova şi în împrejurimi, care tipologic nu sunt cu nimic inferioare celor din Europa secolelor XIV-XV. De remarcat singurul costum de zale întreg păstrat în tara noastră în colecţii publice şi care a aparţinut pictorului oltean D. Stoica, autorul unor inspirate opere dedicate principalelor bătălii şi momente din istoria românilor. Într-o altă vitrină, sunt expuse podoabe de argint (brăţări, cercei, inele) descoperite în tezaureîmpreună cu monede din a doua jumatate a secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea la Şuşia-Mehedinţi, Basarabi-Dolj, Beciu-Teleorman sau Facai langa Craiova. Rafinamentul execuţiei filigranului, formele sofisticate de realizare amintesc faptul că cei care le-au comandat erau familiarizaţi cu civilizaţia romano-bizantină, ai cărei purtători şi continuatori se considerau, pe bună dreptate.

Mehedinţiul, un nesecat izvor de descoperiri arheologice de senzaţie, s-a evidenţiat în anul de graţie 1983 prin descoperiri întâmplătoare ale unui masiv tezaur de monede şi podoabe din aur şi argint datate în secolele XIV şi începutul secolului XV (cca 1420).

Pe lângă două brăţări de aur cu elemente decorative ce amintesc de arta bijutierilor italieni şi care îşi regaăsesc originile în lumea antică elenistică şi romano-bizantină, s-au recuperat şi două inele sigilare din aur. Unul dintre aceste inele are stema Ţării Româneşti, adică scutul fasciat si despicat cu acvila Ţării Româneşti, atribut care aparţine heraldicii Casei Domnitoare a vechilor Basarabi.