Dacia romană

Romanizarea provinciei Dacia (secolele II-III) ocupă un loc important în tematica expoziţiei (sala 8). Sunt expuse unelte din fier (brăzdare de plug, burghie de tâmplărie, chei, sfredele, cuţitoaie), opaiţe ceramice (lucernae), o râşniţă din piatră descoperită la Cioroiul Nou, vase de sticlă, fibule din bronz, ceramică de lux (terra sigillata) şi de uz comun.

Un spaţiu considerabil a fost rezervat prezentării inventarului arheologic caracteristic interiorului castrelor şi oraşelor romane din Dacia: cuie, piroane, scoabe din fier, cărămizi ştampilate, inscripţii, tuburi de canalizare, mozaic. Acestea provin din castrele şi fortificaţiile romane de la Slăveni, Cioroiul Nou, Romula, Drobeta, Sucidava, Răcari, toate fiind datate în secolele II-III.

O copie mărită a Tabulei Peutingeriana prezintă principalele oraşe şi castre de la nordul Dunării de Jos. Probabilitatea ca Pelendava, localitate prezentată distinct pe această hartă, să se fi aflat pe teritoriul sau în vecinătatea Craiovei, este foarte mare. Toponimul indică şi prezenţa unei dave getice, existentă înaintea cuceririi romane.

În colecţie se mai găsesc cărămizi romane anepigrafe de diferite forme şi mărimi, precum şi un număr de 4 altare votive romane, descoperite la Orlea, Cioroiul Nou, Romula şi Galicea Mare.

Din colecţia ce cuprinde arta statu­ară sau microstatuară romană şi a cultelor din Dacia romană, sunt expuse obiecte din os, reprezentări figurate din bronz provenind de la Sucidava, Răcari şi Slăveni, statuete din piatră şi marmură, reliefuri şi plăci votive cu principalele zeităţi din Dacia Inferior (Dacia Malven­sis). Predomină reprezentări ale lui Jupiter, Hercules, Mithras, Cavalerul Trac, Cavalerii Danubieni, Mercurius, s.a.

Colecţia mai prezintă ceramică şi podoabe (mărgele, fibule, ace, o oglindă) din necropola daco-romană de la Locusteni. Tot aici sunt expuse şi patru monumente funerare romane (stele) descoperite la Romula, Cioroiul Nou, Răcari şi Sucidava, precum şi un coronament funerar provenind de la Răcari, jud. Dolj.

O realizare de excepţie este stela funerară aparţinând lui Quintus Philippicus, fost stegar al Legiunii V Macedonica. Monumentul reprezintă o adevărată reuşită artistică. Actualmente, se mai păstrează doar patru din cele cinci fragmente cunoscute de Grigore Tocilescu la începutul secolului XX. Stela prezintă două registre, ambele încadrate de un chenar cu vrej de acant: cel superior îl înfăţişează pe defunct în picioare, ţinând în mâna dreapta un signum cu cinci phalerae.

Mai putem admira cărămizi ştampilate, fibule, obiecte din fier şi ceramică, atribuite cronologic sec. IV şi descoperite în fortificaţia romană târzie de la Sucidava (Celei, judeţul Olt).

Colecţia prezintă vestigii daco-romane din perioada ulterioară retragerii romanilor din Dacia. Alături de ceramica de secol IV descoperită la Almăj, jud. Dolj, se află expus un chiup (Krausen-gefasse) din aceeaşi perioadă, descoperit la Ghidici, jud. Dolj.

Secolul IV la nordul Dunării este ilustrat şi de ceramică romană târzie de la Sucidava - Celei, în cadrul căreia se evidenţiază un opaiţ cu toartă cruciformă, care atestă răspândirea creştinismului la nord de Dunăre. Imagini ale bazilicii creştine ridicată în secolul VI, în perimetrul fortificaţiei, vin să susţină prezenţa religiei creştine la nord de Dunăre şi rolul pe care bazilica l-a avut în răspândirea creştinismului pe valea Oltului. Alte obiecte şi vase ceramice expuse ilustrează modul de trai în perioada de după retragerea romanilor din Dacia. Ruralizarea generală şi regresul tehnologic au fost cauzate de retragerea romanilor din Dacia, precum şi de apariţia populaţiilor migratoare, inferioare din punctul de vedere al culturii şi civilizaţiei.

Sunt expuse, de asemenea, şi vestigii din secolul VI (un căzănel de aramă, o râşniţă, un sfeşnic de bronz, podoabe etc.).