Neolitic - cultura Cârcea, Sălcuţa

Neoliticul, al cărui nume provine din termenii greceşti neos, "nou", şi lithos, "piatră", reprezintă o altă epocă a preistoriei după paleolitic. Neoliticul a fost împărţit în două mari perioade: neoliticul propriu-zis (cca 6 500 - 4 500 a. Chr.) şi perioada eneolitică (cca 4 500 - 3 800 a. Chr.); neoliticul propriu-zis a fost şi el subîmpărţit în trei etape: timpuriu, mijlociu şi târziu. Această epocă se caracterizează printr-o perfecţionare a uneltelor, acum începând să fie folosite topoarele de piatră şlefuită, neperforate şi apoi perforate, cum sunt cele de la Cârcea şi Toceni, judeţul Dolj, dar cea mai importantă descoperire a omului din această perioadă este ceramica modelată cu mâna.

O altă schimbare profundă din viaţa comunităţilor umane o reprezintă trecerea de la modul de viaţă semistabil la viaţa sedentară prin construirea de locuinţe şi aşezări temeinice. Debutul vieţii sedentare în Oltenia este dovedit de aşezarea neolitică de la Cârcea (staţiune eponimă), situată în apropiere de Craiova, unde, pe lângă multe alte materiale arheologice de importanţă excepţională, s-a descoperit şi un fragment din peretele unei locuinţe. Descoperirile de aici au contribuit, alături de cele de la Gura Baciului, lângă Cluj-Napoca şi Ocna Sibiului, ca să enumerăm pe cele mai importante, la definirea celui mai vechi neolitic din zona carpato-dunăreană. Influenţele lumii neolitice mediteraneene în Oltenia sunt documentate de fragmentele ceramice, pictate policrom, găsite la Cârcea, care au analogii în cultura Protosesklo şi Dimini din Thessalia (Grecia). O piesă deosebită prin unicitatea ei în această parte a Europei este vasul de lemn de la Grădinile, judeţul Olt, care a fost atribuită celui mai vechi neolitic, cultura Cârcea-Gura Baciului.

Importantă este şi ceramica aparţinând culturilor neolitice, Starcevo-Criş, Dudeşti-Vinca şi Vădastra, aceasta din urmă reprezentând, în fapt, apogeul artei din epoca neolitică prin decorul deosebit care acoperă practic întreaga suprafaţă a vaselor şi a statuetelor, toate aceste culturi identificate şi pe teritoriul Olteniei.

O colecţie aparte este destinată plasticii antropomorfe şi zoomorfe reprezentată prin statuetele şi măsuţele de cult descoperite, în special, în judeţele Olt si Dolj. Aceste statuete reprezintă, în fapt, zeităţile în care credeau oamenii de atunci, evidenţiindu-se în special cultul fecundităţii şi al fertilităţii.

avatar