Expoziţia Facerea Pâinii

De la desţelenit la semănat (sala 2 - demisol)

Expoziţia de la demisolul Casei Băniei este, de fapt, o reprezentare specifică a cultivării grâului în Oltenia, provincie cu un preponderent caracter economic agrar.

Nici nu se putea altfel, având în vedere, pe de o parte, importanţa istorică, socială şi culturală a acestei cereale, pe de altă parte, patrimoniul valoros pe care îl deţine, din această perspectivă, Muzeul Olteniei Craiova. Ca localizare spaţio-temporală a acestei reconstituiri pavilionare, este vorba de zona centrală a Olteniei la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea.

Sunt prezentate, în felul acesta, câteva operaţii specifice ale cultivării grâului, printre care desţelenitul cu plugul tras de două sau trei perechi de boi, precum şi utilajele necesare întreţinerii culturii: grape de diferite tipuri, din mărăcini, de lemn, de lemn şi colţ de metal sau numai de metal.

Câteva piese de patrimoniu relevează însemnătatea acestei ocupaţii pentru câmpiile şi chiar pentru zonele de deal ale Olteniei; ne referim în special la plugul pentru desţelenit de la Glodeni din secolul XVIII, la plugul „Pork“, care a brăzdat ogoarele ţăranilor olteni de la începutul secolului al XX-lea şi până la colectivizare.

Pentru întregirea simbolică a cultivării grâului, discursul muzeologic cuprinde şi o dioramă cu specificitate rituală. Este vorba de „barba popii“ sau „barba caprei“, ritual menit să protejeze magic spaţiul cultivat şi, totodată, să invoce şi să atragă belşugul următoarei recolte.

De la secerat la pâinea rituală (sala 3 - demisol).

După secerat, începe treieratul grâului, eveniment cu profunde şi nuanţate semnificaţii în viaţa comunităţilor tradiţionale olteneşti. Astfel, scenografierea şi montarea muzeologică continuă cu sugerarea şi relevarea mijloacelor folosite pentru depozitarea grâului. Cât priveşte măcinatul grâului, câteva utilaje tradiţionale semnalează tehnici arhaice sau mai evoluate. Sunt prezente în expoziţie râşniţe din secolul al XIX-lea şi o moară manuală ce se bazează pe un sistem modern de roţi dinţate. În acelaşi context, discursul continuă cu o replică, în mărime naturală, după o moară cu ciutură din nordul Gorjului.

Această prezentare, în afara obiectelor cuprinse, se sprijină şi pe imagini de la începutul secolului al XX-lea, imagini ce reprezintă aratul cu plugul „Pork“, semănatul, precum şi treieratul cu „vaporul“. De asemenea, pe cele două ecrane din sălile de expunere, alte informaţii şi fotografii de epocă vor completa întreaga naraţie muzeologică. Desigur, pe lângă utilajele mari, în expoziţie sunt expuse şi unelte din lemn sau metal: furci, coase, greble etc.

Vatra reprezintă pentru oltean locul sacru al casei şi, totodată, spaţiul de trecere care trebuie protejat de malefic. De aceea, în gospodăriile ţărăneşti din Oltenia, era obligatoriu ca la vatră să nu lipsească pistornicul şi icoana de vatră. Erau păzite astfel intrările şi ieşirile din casă, adică „pragurile“, prin intermediul unor obiecte sacre.

În acelaşi timp, desigur, vatra era şi, izolat, încă mai este locul funcţional unde se prepară pâinea cea de toate zilele, pâinea rituală la sărbătoare şi hrana. Inventarul unei vetre ţărăneşti din Oltenia centrală cuprinde, într-un spaţiu destul de mic, foarte multe obiecte din lemn, din ceramică, din metal: oale pentru fiert, oale pentru păstrat mâncarea, ulcele pentru apă şi vin, vase mari pentru untură, vasul pentru gaz, putineiul cu mâtcă, măsurile pentru lapte, străchini, blidare, linguri, cauce, sărăriţa, găleata de apă, hambarul, lada de făină (mălai). Pe vatră, se odihneau ţestul şi „mâţa“ din metal. Nu lipseau nici alte obiecte, precum frigările, o balanţă sau un cântar, cârpătoarele de pâine, tuciul de mămăligă, căpisterea etc. Cuptorul nu are aceeaşi încărcătură sacră precum vatra, fiind plasat în exteriorul casei, dar avea funcţii multiple.

În Oltenia, informaţiile etnografice, mai vechi sau mai noi, atestă faptul că tipologia cuptorului oltenesc este nuanţată; de la cuptorul improvizat în câmp, la vie (conac), până la cuptorul din gospodărie, cu două sau trei vetre aşezate direct pe pământ sau pe piloni. Cuptorul din Casa Băniei este o replică din Vâlcea.

avatar