Epoca Contemporana

Tratatele de pace internaţionale din 1919-1920, semnate la Neuilly, Saint Germain, Trianon şi Paris, stabileau noile realităţi europene şi sancţionau, de asemenea, unirea provinciilor care erau locuite de români într-un singur stat, desăvârşind astfel formarea statului unitar român.

Obiectivele politicii externe în perioada interbelică, când Nicolae Titulescu a jucat un rol major, erau îndreptate spre menţinerea status-quo-ului teritorial, prin crearea alianţelor regionale, sprijinind Liga naţiunilor şi politica de securitate colectivă.

La izbucnirea celui de-al doilea război mondial, România şi-a declarat neutralitatea. Înfrangerile suferite de Franţa şi Marea Britanie au creat o situaţie dramatică pentru România, guvernul sovietic forţând Romania, prin ultimatumul din 26 si 28 iunie 1940, să cedeze nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi teritoriul Herţei. În urma discuţiilor româno-bulgare de la Craiova, s-a semnat un tratat, în 7 septembrie 1940, prin care sudul Dobrogei (Cadrilaterul) revenea Bulgariei.

Serioasa criza din vara lui 1940 a dus la abdicarea regelui Carol al II-lea, în favoarea fiului sau, Mihai I (6 septembrie 1940); în acelaşi timp, a dus la preluarea Guvernului de către generalul Ion Antonescu. Dorind să recapete teritoriile pierdute în 1940, Ion Antonescu a participat, alaturi de Germania, în războiul dus împotriva Uniunii Sovietice (1941-1944). Înfrangerile suferite de puterile Axei au dus dupa 1942 la sporirea incercărilor de a scoate România din Alianţa cu Germania. Pe 23 august 1944, mareşalul Ion Antonescu a fost arestat din ordinul regelui Mihai I. Noul guvern, format din militari si tehnocraţi, a declarat război Germaniei (24 august 1944.

Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947), nega României statutul de co-beligerant şi o obliga să plătească o imensa despăgubire de razboi; dar, Tratatul recunoştea retrocedarea teritoriilor din nord-estul Transilvaniei la România, în timp ce Basarabia şi nordul Bucovinei ramâneau anexate la URSS. Trupele sovietice staţionau pe teritoriul României şi întregul guvern a fost preluat prin forţă de comunişti, partidele politice au fost interzise, iar membrii lor au fost persecutaţi şi arestaţi; regele Mihai I a fost forţat să abdice şi în aceeaşi zi a fost proclamată Republica Populară (30 decembrie 1947). S-a instaurat dictatura unui singur partid, bazată pe o supraveghere omnipotentă şi omniprezentă şi pe forţa de represiune.

Întreprinderile industriale, băncile şi mijloacele de transport au fost naţionalizate (1948), agricultura a fost colectivizată forţat (1949-1962). Întreaga economie s-a dezvoltat potrivit planurilor de cinci ani, obiectivul principal fiind industrializarea de tip stalinist. România a devenit membru fondator al CAER (1949) şi al Tratatului de la Varşovia (1955). La moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1965), liderul comunist al epocii de după război, conducerea partidului, care mai tarziu a fost identificată şi cu conducerea de stat, a fost monopolizată de catre Nicolae Ceauşescu.

avatar