Creşterea animalelor

A reprezentat una din ocupaţiile tradiţionale ale Olteniei. Arheologic creşterea animalelor este atestată din perioada comunei primitive. Calul domestic se răspândeşte pe teritoriul ţării în perioada de trecere la epoca bronzului, iar ca animal de călărie începe să fie folosit din prima epocă a fierului. În epoca fierului creşterea animalelor capătă o astfel de importanţă încât în secolul al VIII-lea î.Hr., economia era bazată pe creşterea cailor şi a turmelor de oi. În acea vreme, se foloseau unelte agricole cu tracţiune animală. La daci păstoritul a constituit o ocupaţie de bază. Până în secolul al XVI-lea, animalele au servit, în anumite cazuri, drept echivalent de schimb, monedă de plată a datoriilor.

Obiectele aflate în colecţiile secţiei sunt variate şi reprezintă diferite forme de vase din lemn folosite la colectarea laptelui şi păstrarea brânzei - brădoaica - lucrată dintr-un singur trunchi de copac, găleţi, putineie cu mâtci pentru extragerea untului, strecurători, măsuri de lapte. Importante prin utilitatea lor sunt clopotele de metal de diverse mărimi, indispensabile pentru evitarea rătăcirii turmelor, realităţi frecvente în lumea păstorilor, consemnate şi de folclorul muzical.

Alături de acestea, un număr mare de obiecte îl formează cele utilizate în gospodăria pastorală cum sunt: crecanele cu ceaun din metal pentru prepararea hranei, linguri de lemn, de diverse forme, burdufuri din piele de capră pentru transportul urdei, desagi ţesuţi, folosiţi în transportul diferitelor obiecte la stână.

avatar