Despre noi
Departamente
Agenda culturală 2017
Investiţii
Secţia de Etnografie
Secţia de Istorie - Arheologie
Secţia de Ştiinţele Naturii
Extindere Secţie Istorie - Arheologie
Achiziţii publice
Noutăţi
O săptămână altfel la Muzeul Olteniei
ICOM-ICME/2012
Concursuri
DIVERSE
Secţia de Istorie şi Arheologie
Colecţii de Patrimoniu
Tezaur
Colecţii Arheologice
Colecţii Medievale
Colecţia Modernă - Contemporană
Colecţii de Numismatică
Expoziţie Permanentă
Galeria de artă preistorică
Antichitatea
Evul Mediu Românesc
Bănia, Fraţii Buzeşti şi Mihai Viteazul
Comori de Artă Brâncovenească
Epoca modernă
Epoca Contemporana
Sala Tezaurului
Evenimente
Şantier Arheologic Cioroiu Nou
Şantier Arheologic Desa
Şantier Arheologic Răcari
Şantier Arheologic Fărcaş
Expoziţii
Proiecte Culturale
Publicaţii
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Secţia de Etnografie
Colecţii de Patrimoniu
Ocupaţii Tradiţionale
Mesteşuguri şi Obiecte de Artă Populară
Alte Colecţii
Expoziţia Permanentă
Expoziţia Facerea Pâinii
Expoziţia Ritmurile vieţii
Memoria păpuşilor jucate
Spaţii Interactive
Publicaţii
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Publicaţii
Evenimente
Expoziţii Temporare
Manifestări în aer liber
Expoziţii itinerante
Proiecte Culturale Interactive
Secţia de Ştiinţele Naturii
Patrimoniu Ştiinţific Colecţii
Paleontologie
Mineralogie
Botanică
Malacologie
Entomologie
Ihtiologie (peşti)
Herpetologie
Ornitologie
Mamalogie (mamifere)
Trofee
Expoziţii de Bază şi Permanente
Condiţii Fizico-Geografice ale Olteniei
ABC - Ecologic
Ecosisteme din Oltenia
Colecţia de Roci şi Minerale
Oltenia Terra Fossilis
Universul şi Sistemul Solar
Planetarium
Evenimente
Expoziţii
Proiecte Culturale
Proiecte culturale interactive
Publicaţii
Catalog Păsări
Anuar Oltenia Studii şi Comunicări
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Publicaţii
Laborator de Restaurare-Conservare
Înainte şi ... După
Cană
Carpetă Basarabia
„ADUNAREA CAZANIILOR”
Castron
COIF GERMANIC – TIP ZISCHÄGGE
Cordon săsesc
Guler decorativ
Manuscris Bisericesc
MILIEU
PĂLĂRIE
VAS DECORATIV SÈVRES
Evenimente
Salonul Naţional de Restaurare
Manifestări Ştiinţifice
Proiecte Culturale
Valorificarea patrimoniului restaurat
Publicaţii
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Publicaţii
Salonul Naţional de Restaurare
Valorificarea patrimoniului restaurat
Manifestări ştiinţifice
Carul cu oale
Viticultură şi pomicultură

Viticultura. Ca ocupaţie străveche este amintită încă de Herodot şi Strabon care comentează ordinul dat de Burebista pentru scoaterea viţei de vie. Aceste informaţii sunt confirmate de săpăturile arheologice prin cosoarele dacice cu a căror formă se aseamănă cele folosite azi. Inventarul de unelte prin care viticultura este reprezentată în patrimoniul secţiei îl formează uneltele de bază: cosoarele, linurile, teascurile. Cosoarele folosite la tăiatul viţei de vie sunt de două tipuri: cosoarele fără secure,de tradiţie otomană,de dimensiuni mai mici şi răspândite în toată ţara şi cele cu secure, de dimensiuni mai mari. O caracteristică a acestor cosoare o formează ornamentarea prin incizie cu diferite motive, în special, geometrice. Începând din secolul al XX-lea, alături de cosoare îşi fac apariţia foarfecele care vor înlocui treptat această unealtă străveche.

Două importante piese din colecţiile Casei Băniei, merită o prezentare mai amplă:

Linul - serveşte ca recipient la zdrobirea strugurilor cu picioarele, metodă folosită încă din antichitate pe scară largă. Este format din două părţi componente distincte:un postament solid din lemne, un şanţ pe laturile exterioare pentru scurgerea mustului şi o parte făcută din nuiele, mobilă, numită coş sau ţarc. O piesă auxiliară linului o formează molda, asemănătoare unei postăvi de mari dimensiuni, cioplită dintr-un singur trunchi de copac, în care se scurgea mustul din lin. Teascul - construit din lemn de esenţă tare, de obicei stejar, face parte din categoria teascurilor cu şurub sau vârtej la mijloc. Se compune ca şi linul din două părţi: postamentul cioplit dintr-un singur trunchi de copac şi ţarcul - din scânduri în care se pun strugurii zdrobiţi.În urma presiunii exercitate de vârtej, sunt extrase şi ultimele picături de vin. Acest tip de teasc evoluează din teascul cu pive prin adăugarea în partea de mijloc a unui ax vertical şi anume şurubul din lemn care-i dă posibilitatea unei mânuiri mai uşoare şi mai practice.

Pomicultura, întocmai ca şi viticultura, contribuie la completarea necesarului de hrană al gospodariei ţărăneşti. Uscate şi afumate fructele erau folosite ca hrană în timpul iernii, constituind totodată produsul principal de schimb pe cereale, efectuat cu populaţia din câmpie, unde coborau vara şi toamna locuitorii de la munte. Coşurile împletite din nuiele de alun sau scoarţă de tei şi cireş, leasa folosită la uscatul fructelor vara, reţin atenţia prin perpetuarea unor tehnici şi forme străvechi.