Despre noi
Departamente
Agenda culturală 2017
Investiţii
Secţia de Etnografie
Secţia de Istorie - Arheologie
Secţia de Ştiinţele Naturii
Extindere Secţie Istorie - Arheologie
Achiziţii publice
Noutăţi
O săptămână altfel la Muzeul Olteniei
ICOM-ICME/2012
Concursuri
DIVERSE
Secţia de Istorie şi Arheologie
Colecţii de Patrimoniu
Tezaur
Colecţii Arheologice
Colecţii Medievale
Colecţia Modernă - Contemporană
Colecţii de Numismatică
Expoziţie Permanentă Proiect
Galeria de artă preistorică
Antichitatea
Evul Mediu Românesc
Bănia, Fraţii Buzeşti şi Mihai Viteazul
Comori de Artă Brâncovenească
Epoca modernă
Epoca Contemporana
Sala Tezaurului
Evenimente
Şantier Arheologic Cioroiu Nou
Şantier Arheologic Desa
Şantier Arheologic Răcari
Şantier Arheologic Fărcaş
Expoziţii
Proiecte Culturale
Publicaţii
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Secţia de Etnografie
Colecţii de Patrimoniu
Ocupaţii Tradiţionale
Mesteşuguri şi Obiecte de Artă Populară
Alte Colecţii
Expoziţia Permanentă
Expoziţia Facerea Pâinii
Expoziţia Ritmurile vieţii
Memoria păpuşilor jucate
Spaţii Interactive
Publicaţii
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Publicaţii
Evenimente
Expoziţii Temporare
Manifestări în aer liber
Expoziţii itinerante
Proiecte Culturale Interactive
Secţia de Ştiinţele Naturii
Patrimoniu Ştiinţific Colecţii
Paleontologie
Mineralogie
Botanică
Malacologie
Entomologie
Ihtiologie (peşti)
Herpetologie
Ornitologie
Mamalogie (mamifere)
Trofee
Expoziţii de Bază şi Permanente
Condiţii Fizico-Geografice ale Olteniei
ABC - Ecologic
Ecosisteme din Oltenia
Colecţia de Roci şi Minerale
Oltenia Terra Fossilis
Universul şi Sistemul Solar
Planetarium
Evenimente
Expoziţii
Proiecte Culturale
Proiecte culturale interactive
Publicaţii
Catalog Păsări
Anuar Oltenia Studii şi Comunicări
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Publicaţii
Laborator de Restaurare-Conservare
Înainte şi ... După
Cană
Carpetă Basarabia
„ADUNAREA CAZANIILOR”
Castron
COIF GERMANIC – TIP ZISCHÄGGE
Cordon săsesc
Guler decorativ
Manuscris Bisericesc
MILIEU
PĂLĂRIE
VAS DECORATIV SÈVRES
Evenimente
Salonul Naţional de Restaurare
Manifestări Ştiinţifice
Proiecte Culturale
Valorificarea patrimoniului restaurat
Publicaţii
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Publicaţii
Salonul Naţional de Restaurare
Valorificarea patrimoniului restaurat
Manifestări ştiinţifice
Carul cu oale
Şantier Arheologic Fărcaş

SĂPĂTURILE ARHEOLOGICE DIN PUNCTUL „JIDOVI”, LOCALITATEA FĂRCAŞ, JUDEŢUL DOLJ

 

În cursul anului 2011 s-au deschis pentru prima oară cercetările arheologice în punctul „Jidovi”, comuna Fărcaş, judeţul Dolj, prin realizarea unui sondaj de informare. Acest sit a fost prima oară semnalat încă din anul 1997 şi mereu readus în atenţia arheologilor de către primarul comunei Fărcaş, domnul Ilie Nemţaru, care în permanenţă a argumentat solid necesitatea realizării de cercetări arheologice aici.

 

Totul a pornit de la potrivirea unor informaţii istorice cu toponimele zonei. Astfel, Farcaș (sau Fărcaș) a fost un cneaz sau voievod din Oltenia secolului XIII. Printr-o diplomă din 1247, regele Ungariei a acordat pentru 25 de ani, Ordinului Cavalerilor Ioaniți, Țara Severinului toată, cu cnezatele lui Ioan și Farcaș până la râul Olt, dar fără țara lui Litovoi și fără țara lui Seneslau, care rămâneau în continuare stăpâni așa cum fuseseră și până atunci. După cum reiese din acest act, Farcaș era un mic conducător local, care stăpânea o parte din Oltenia. Nicolae Iorga afirma că Farcaș ar fi stăpânit un teritoriu în sudul județului Vâlcea, pentru că numele de "farcaș" înseamnă în maghiară "lup", la fel însemnând și slavonescul "vâlc". De-a lungul timpului a fost o mare problemă identificarea, în teren, a acestor prime formaţiuni politice româneşti. Ca atare, în cursul ultimilor doi ani s-a realizat o cercetare completă şi complexă a zonei comunei Fărcaş care a dus la realizarea campaniei arheologice din acest an. Pe lângă faptul că în punctul „Jidovi” a fost descoperită ceramică medievală care se datează între secolele X şi XIII, cam din aceeaşi perioadă când a fost semnalat în documentele vremii şi cnezatul lui Farcaş, mai avem potrivirea de nume al actualei localităţi cu cel al cnezatului, dar şi existenţa, pe teritoriul comunei, al unui toponim, „Cimitirul Mongol” care ne duce la contextul în care a fost semnalat cnezatul lui Farcaş. Se ştie că în anul 1241 a avut loc marea invazie mongolă care a afectat o bună parte din Europa, Regatul Ungariei, în primul rând. Ca urmare a acestei invazii, regele maghiar, Bela al IV-lea, emite la 2 iunie 1247 o diplomă prin care dăruieşte cavalerilor ioaniţi o bună parte din Oltenia cerând în schimb acestora, protecţia militară a regatului împotriva năvălirilor tătaro-mongole. Toate acestea arată că invaziile mongole au afectat şi Oltenia implicit şi cnezatul lui Farcaş, de aici şi existenţa până în zilele noastre a toponimului „Cimitirul Mongol”.

 

Având la dispoziţie toate aceste informaţii, conducerea Muzeului Olteniei Craiova, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Dolj, a hotărât deschiderea unui nou şantier arheologic pentru confirmarea sau infirmarea informaţiilor istorice. Colectivul ştiinţific desemnat să realizeze aceste cercetări a fost format din Dr. Florin Ridiche şi Drd. Irina Maria Popescu, muzeografi, sprijiniţi de voluntarii, Matt McTernan, masterand la Universitatea din Manchester, Marius-Mihai Şelevartă, student în anul II la Facultatea de Ştiinţe Sociale a Universităţii din Craiova şi Silviu Daniel Crăciun precum şi elevii, Mara Buligă, Colegiul Naţional „Elena Cuza, şi Florin Oprea, Şcoala Generală Fărcaş. Beneficiind de sprijinul direct al domnului Ilie Nemţaru, primarul comunei Fărcaş, săpăturile arheologice au început la 1 septembrie, desfăşurându-se pe o perioadă de două săptămâni.

 

Surprizele nu au întârziat să apară. Cercetându-se sistemul de fortificaţie al cetăţii din punctul „Jidovi” s-a constatat că aceasta a fost locuită încă din Epoca Bronzului, acum aproximativ 4500 de ani, după aceea, în Prima Epocă a Fierului, acum aproximativ 2800 de ani, dar şi pe vremea dacilor, acum aproximativ 2000 de ani, populaţia românească ajungând aici cam în vremea când e menţionat şi cnezatul medieval al lui Farcaş. Se pare că la un moment dat, în perioada dacică, romanii au atacat această cetăţuie, incendiind totul, probabil în vremea războaielor daco-romane. Românii au reocupat, în epoca medievală, practic o ruină stabilind aici un prim centru de putere, afectat la rândul său de marea invazie mongolă din anul 1241. Sistemul de fortificaţie a fost ridicat prima dată în Epoca Bronzului prin săparea unui simplu şanţ de apărare. Dacii au pus la punct acest sistem de apărare, prin ridicarea unui val de pământ şi construirea, deasupra, a unui zid de cărămidă, înalt de 3 metri, dar şi prin săparea unui nou şanţ de protecţie mult mai mare astfel încât, în prezent, atât valul de pământ cât şi şanţul de apărare, constituind obiective vizitabile.

 

Rezultatele cercetărilor arheologice din acest an îndeamnă la continuarea studiului acestei zone şi în anii următori mai ales în aşezarea civilă din interiorul acestei cetăţui pentru a se cunoaşte mai bine viaţa cotidiană a oamenilor care au locuit aici şi pentru a aprofunda caracterul incipient al organizării statale româneşti.

Galerie foto