Despre noi
Departamente
Agenda culturală 2017
Investiţii
Secţia de Etnografie
Secţia de Istorie - Arheologie
Secţia de Ştiinţele Naturii
Extindere Secţie Istorie - Arheologie
Achiziţii publice
Noutăţi
O săptămână altfel la Muzeul Olteniei
ICOM-ICME/2012
Concursuri
DIVERSE
Secţia de Istorie şi Arheologie
Colecţii de Patrimoniu
Tezaur
Colecţii Arheologice
Colecţii Medievale
Colecţia Modernă - Contemporană
Colecţii de Numismatică
Expoziţie Permanentă Proiect
Galeria de artă preistorică
Antichitatea
Evul Mediu Românesc
Bănia, Fraţii Buzeşti şi Mihai Viteazul
Comori de Artă Brâncovenească
Epoca modernă
Epoca Contemporana
Sala Tezaurului
Evenimente
Şantier Arheologic Cioroiu Nou
Şantier Arheologic Desa
Şantier Arheologic Răcari
Şantier Arheologic Fărcaş
Expoziţii
Proiecte Culturale
Publicaţii
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Secţia de Etnografie
Colecţii de Patrimoniu
Ocupaţii Tradiţionale
Mesteşuguri şi Obiecte de Artă Populară
Alte Colecţii
Expoziţia Permanentă
Expoziţia Facerea Pâinii
Expoziţia Ritmurile vieţii
Memoria păpuşilor jucate
Spaţii Interactive
Publicaţii
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Publicaţii
Evenimente
Expoziţii Temporare
Manifestări în aer liber
Expoziţii itinerante
Proiecte Culturale Interactive
Secţia de Ştiinţele Naturii
Patrimoniu Ştiinţific Colecţii
Paleontologie
Mineralogie
Botanică
Malacologie
Entomologie
Ihtiologie (peşti)
Herpetologie
Ornitologie
Mamalogie (mamifere)
Trofee
Expoziţii de Bază şi Permanente
Condiţii Fizico-Geografice ale Olteniei
ABC - Ecologic
Ecosisteme din Oltenia
Colecţia de Roci şi Minerale
Oltenia Terra Fossilis
Universul şi Sistemul Solar
Planetarium
Evenimente
Expoziţii
Proiecte Culturale
Proiecte culturale interactive
Publicaţii
Catalog Păsări
Anuar Oltenia Studii şi Comunicări
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Publicaţii
Laborator de Restaurare-Conservare
Înainte şi ... După
Cană
Carpetă Basarabia
„ADUNAREA CAZANIILOR”
Castron
COIF GERMANIC – TIP ZISCHÄGGE
Cordon săsesc
Guler decorativ
Manuscris Bisericesc
MILIEU
PĂLĂRIE
VAS DECORATIV SÈVRES
Evenimente
Salonul Naţional de Restaurare
Manifestări Ştiinţifice
Proiecte Culturale
Valorificarea patrimoniului restaurat
Publicaţii
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Publicaţii
Salonul Naţional de Restaurare
Valorificarea patrimoniului restaurat
Manifestări ştiinţifice
Carul cu oale
Şantier Arheologic Desa

Săpăturile arheologice au debutat în punctele "La Ruptură" şi "Castraviţa" de pe teritoriul localităţii Desa, în anul 2001, ca urmare a semnalării existentenţei aici a unui numeros material arheologic, de excepţie, datat în Epoca Bronzului, Epoca Fierului şi Epoca Romană.

Iniţial, s-a intenţionat de a se cerceta tumuli funerari din Prima Epocă a Fierului, cultura Basarabi, semnalaţi cu mai mulţi ani în urmă, acolo. A fost o surpriză deosebită obiceiul funerar practicat, identificat la Desa, acesta nefiind cunoscut în săpăturile similare făcute chiar în staţiunea eponimă a culturii Basarabi, cultură care cuprinde toată România.

 

În Prima Epocă a Fierului (Hallstatt), acum 2800 de ani, se practicau înmormântări colective. Morţii erau depuşi direct pe sol, deasupra lor ridicându-se o movilă din pământul adunat din jur. După o anumită perioadă de la înmormântare, probabil un an, mormântul colectiv era desfăcut şi scheletele, descompletate ritual, movila fiind închisă la loc.

 

În timpul cercetării acestor movile am descoperit câteva morminte de incineraţie mai vechi, de-acum 4000 de ani, din Epoca Bronzului, cele mai vechi morminte de incineraţie cu context asigurat cunoscute la est de Porţile de Fier.

 

Resturile incinerate ale unei femei fuseseră depuse într-o urnă iar peste cenuşă, în interiorul urnei, au fost aşezate, ritual, o râşniţă şi o fusaiolă, urna fiind acoperită la final cu un castron pus cu gura în jos pentru ca sufletul să nu se elibereze. Practic, s-a asigurat tot "confortul" femeii şi pe lumea cealaltă.

 

S-au găsit şi urme de-ale celţilor la Desa, mai precis piese care confirmă prezenţa tribului scordiscilor.

 

Cea mai mare provocare a cercetărilor arheologice de la Desa a fost însă identificarea castrului roman, ale cărui ruine erau încă vizibile acolo acum 150 de ani dar acoperit de pământ până în prezent. Abia în a zecea campanie arheologică, din anul 2010, a fost descoperit un fragment de ţiglă cu ştampilă militară ce certifică existenţa aici a Cohors I Cretum, pe grindul "Castraviţa".

 

Muzeul Olteniei deţine, tot ca urmare a cercetărilor arheologice făcute la Desa în anul 2005, un set complet de arme ale unor legionari romani, format din două spade de tip spatha, un vârf de lance şi un vârf de suliţă. Aceste arme au fost apreciate, în anul 2007, la Conferinţa Internaţională a Echipamentului Militar Roman ţinută la Xanten în Germania, ca fiind cele mai bine conservate arme romane descoperite în aria fostului Imperiu Roman.

 

Tot în anul 2005 a fost identificat, în punctul "La Ruptură", un mare cimitir roman, întins pe o suprafaţă de aproximativ 1 ha, atât cât s-a mai păstrat până în zilele noastre, pe care-l bănuim a fi cimitirul oraşului Ratiaria, aflat pe malul bulgăresc al Dunării, oraş ce a fost capitala provinciei Dacia Ripensis şi unde s-a aflat comandamentul Legiunii XIII Gemina.

 

Cercetările arheologice de la Desa au atras atenţia şi unor instituţii ştiinţifice de prestigiu din ţară şi străinătate cum ar fi Institutul de Antropologie Francisc Rainer al Academiei Române care a realizat analiza scheletelor umane din movilele funerare datate în Prima Epocă a Fierului, Institutul de Medicină Legală Mina Minovici care a analizat probele de sol, Institutului de Fizică din cadrul Universităţii din Heidelberg care a furnizat trei date C 14, două, pentru scheletele umane din movilele funerare din Prima Epocă a Fierului, probe devenite reper pentru descoperirile similare din Peninsula Balcanică şi o altă probă edificatoare pentru prezenţa celtică la Desa. Privitor la solicitudinea Institutului din Heidelberg, facem precizarea că această instituţie încearcă în premieră mondială să realizeze prima datare C 14 a unor oase incinerate umane descoperite la Desa, ştiut fiind faptul că astfel de analize nu s-au mai făcut niciodată până în prezent.

 

Muzeograf-arheolog, 

Dr. Florin Ridiche

 

Apasă aici pentru a afla mai multe detalii despre ŞANTIER ARHEOLOGIC DESA